«MIORIŢA» cel mai mândru mit al lumii – Constantin Tomşa

AsachiRecent, în bibliografia exegetică a „Mioriţei”, în care şi-au înscris numele, în ultimii o sută cincizeci de ani, personalităţi ilustre ale culturii ro¬mâne, de la Moses Gaster, Alexandru Odobescu şi Nicolae Iorga, la George Călinescu, Lucian Blaga şi Mircea Eliade, s-a adăugat un nou nume, cel al distinsului profesor Gheorghe A. M.Ciobanu.
Cunoscutul om de cultură, trăitor în Roman, a adăugat recent, la zes¬trea cărţilor sale (Monografia Liceului Roman Vodă; Locul şi spiritul, Irimescu – statornicie şi zbor;Scrieri volumele 1-5; Primii fiori; Mileniul Trei pe portativ; şi Modelarea normativului juridic), o nouă apariţie editorială, Mioriţa – Mit Triadic (Editura Muşatinia, Roman, 2007), un studiu insolit, realizat într-o manieră personală despre unul dintre miturile noastre, pe care autorul îl consideră …a fi unul dintre miturile fun¬damentale ale lumii…
În capitolul introductiv al cărţii, «Preludiu – Idealitate mioritică, alcă¬tuit din trei părţi intitulate:
1. – Tratatul despre sublim şi mitul sublim mi¬oritic;
2. – De la Mioriţa stânei la mioritismul lumii;
3. – Galaxia Miori¬ţei şi mioritismul ei, autorul face câteva precizări menite să lămurească eventualul cititor asupra scopului urmărit prin punerea în discuţie a acestui «Tratat despre Sublim» al spiritualităţii româneşti: Continuă lectura

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Constantin Tomşa, Gheorghe A. M. Ciobanu

Interviu cu eseistul romaşcan Gheorghe A. M. Ciobanu

Partea I

Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Gheorghe A. M. Ciobanu

Ştefan Dumitrescu – cronică literară la volumul ,,Mioriţa Mit Triadic”

mioritaŢin în mână o carte frumoasă ca o bijuterie, care are pe prima copertă sculptura „Terțet” de Ion Irimescu și un titlul care îmi înfioră sufletul și mă umple de sacralitate ,,MIORIȚA, MIT TRIADIC”. A doua şi a tria copertă, cele interioare, sunt un desen sau o gravură reprezentându-l pe Ciobanul mioritic, şezând pe o pajişte înconjurat de oi şi cântând din fluier. Cartea este atât de frumoasă că ai ţine-o în mână ca o pe o glastră, şi pentru asta nu putem decât să o felicităm pe doamna Emilia Țuțuianu, Directoare Editurii Muşatina.
În existența mea de fiinţă umană venită pe pământ Miorița a jucat un rol fundamental, sacru, fascinant şi înfricoşător. Când deschideam ochii dimineața, copil fiind de doi, trei anişori, privirile mi se opreau pe covorul care împodobea odaia pus pe perete (țesut de mama în războiul de țesut, căci pe vremea aceea, în satul românesc toate femeile aveau război de țesut) şi care-l reprezenta pe Ciobănelul din Miorița, contând din fluier înconjurat, de oi. Imaginea aceasta o am de atunci în subconştientul meu şi cred că o purtăm cu noi, toți românii, de sute de ani, transmisă din generație în generație, genetic şi în subconştientul nostru…
Apoi când am crescut şi am ajuns la şcoală citind balada Miorița de fiecare dată eram fascinat, vrăjit de frumusețea baladei, dar şi înfiorat şi îndurerat. Plângeam de fiecare dată când reciteam Miorița, pe care am citit-o de sute sau de mii de ori. O ştiam pe de rost. Şi totuşi, fascinat şi cutremurat de conținutul Mioriței rămâneam de fiecare dată mut, împietrit, ca în fața peretelui unui munte… Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Gheorghe A. M. Ciobanu, Ştefan Dumitrescu

Liviu Dănceanu – Scrisoare deschisă către Gheorghe A. M. Ciobanu

22Stimate Domnule Profesor,

Ani de zile v-am citit cronicile şi eseurile împrăştiate cu generozitate prin varii reviste moldave. Mărturisesc, vă credeam un om pedant, scrupulos, uneori surprins, alteori uşor iritat fiind de consecvenţa cu care vă menajaţi cele două iniţiale din nume: Gheorghe A.M. Ciobanu, ca şi cum aţi fi ţinut să îmbrăcaţi cât mai extravagant un obştesc manechin. Nu mi-a trebuit mult să înţeleg că era o pedanterie protocolară, ce cobora de pe versanţii inundaţi de aerul tare al unei conduite existenţiale exemplare. Articolele dumneavoastră despre fenomenul muzical deconspirau, înainte de toate, o candidă curiozitate. Vă şi vedeam uitându-vă prin gaura cheii unei porţi ce duce miraculos la cei ce modelează frecvenţele, duratele, timbrele şi intensităţile, transformându-le, graţie întocmirilor savante ori restituirilor fidele, în mirabile efluvii sonore. Pe de altă parte, simţeam că aceste articole adăpostesc o erudiţie ca o bancnotă ce nu poate fi folosită decât acolo unde ea are valoare. Nimic gratuit, de complezenţă. Nici diletantism, fie el chiar tratat cu seriozitate (aşa cum, din păcate, se mai practică prin ogrăzile criticii noastre muzicale) ori ştiinţă exersată mecanic (apanaj al unor condeieri cu experienţă, dar vădit plictisiţi, vlăguiţi). Nici preţiozitate umflată de figuri retorice în stare să sfârşească prin a se comporta ca harfiile din poveste: strică tot ce ating, în schimb, descopeream un stil spumos, pe alocuri frapant, care face capital din ideile intermediare şi care nu poate, în nici un caz, ascunde voluptatea scăldatului în marea muzică, a jocului cu valurile ei, a imersiunilor ori surfing-ului, înotării spre ţărm sau, dimpotrivă, spre larg, întotdeauna cu gândul şi sunetul la comorile pe care arta sunetelor le are în proprietate. V-am citit, concomitent, opiniile în Continuă lectura

Scrie un comentariu

Din categoria Gheorghe A. M. Ciobanu, Liviu Dănceanu