Album Irimescu, autor Alexandru Cebuc

IrimescuHărăzit de către un destin istoric de a converti, parcă, întreaga marmură carpatină şi tot bronzul dacic în statornică perfecţiune, sculptorul Ion Irimescu, prezent, pe mai departe, în atelierul său în care, asemenea unui patriarh biblic, îşi mângâie patern, cu ochii şi palma, generaţii succesive de întruchipări ale unei populaţii nemuritoare, a dăruit retinei şi planetei un codru de tăcere şi un ocean de gândire, amândouă zămislite din huma şi sufletul acestui pământ.

Prin tematica sa variată, ca şi prin fărâma de mişcare rămasă mereu netopită în statuar, creaţia sa nu are în ea atotputernicia unei ireversibile împietriri, sortită a supraveghea, milenii după milenii, asemenea unui Memnon al deşertu­lui, neastâmpărul repetabil al soarelui, ci poartă în sine, ca o respiraţie nevăzută, vibraţia ascunsă a unor plecări, a unui zbor ce uneori pare a se desface, iar alteori a se cuminţi. De aceea, meditând la ea, ai sentimentul că se găseşte la frontiera dintre statornicie şi aripi, că s-ar constitui ca un loc geometric ontic între pigmalionism şi Meşterul Manole, între o „Pasăre măiastră“ şi o „Cuminţenie a pământului“. De aici afinitatea artei irimesciene la vibraţia imponderabilă a muzicii, de aici şi atracţia continuă pe care a resimţit-o pentru mirajul orfic. „Există în activitatea mea – spunea artistul – două teme care mă pasionează…, Materni­tatea şi Muzica“. Două teme care ascund în ele nepotolita sete a materiei de a evada spre frontierele, mereu expansive, ale spaţiului.

Creaţia maestrului Irimescu se interferează sensibil cu atributele de semni­ficaţie ale artei sunetelor, ceea ce conferă operelor sale o anumita muzicalitate, care se alătură, într-o tectonică ascensională, la tratarea directă a acestei teme. Se poate vorbi, astfel, despre creaţii generate sub tangent unei declarate melofilii, precum şi despre aspectul de muzicalitate al întregii sale opere.

Tematica muzicii ocupă un loc principal în întreaga sa creaţie. în seria, atât de bogată, a portretelor, figurează şi nume de muzicieni, cu unii dintre aceştia autorul având, de-a lungul vieţii, legături strânse de prietenie. Un număr conside­rabil de lucrări surprind ipostaza propriu-zisă a muzicii, acea a oficierii actului interpretativ, prin care fiinţa umană atinge cristalii de aer din jur, transmiţându-le neastâmpărul ei existenţial, fie prin emisie vocală, fie prin mângâierea fugară a corzilor. Folosirea unor alegorii încărcate de bogate sensuri e întâlnită des.

Sunt acele grupe de interpreţi la care procesul metamorfozare este mai adâncit, păstrându-se, însă, cu o aceeaşi subtilă geometrie a sugestivului, ipostaza de finalitate a muzicii. Distinct de acestea, se constituie grupul structurilor-simbol cu conţinut muzicofil. Se foloseşte, acum, acel algoritm al artei sunetelor, fie sub forma unor apoteoze emblematice, fie apelându-se la un figurativism-metaforă. Fiinţând, parcă, la frontiera dintre lumea întruchipărilor plastice şi acea a plăsmui­rilor din sonorităţi, „Elegiile“ sale îmbină fericit fluenţa cu aşteptarea, picăturile de timp, cu neostoita devenire. Acum, elegiacul devine meditaţie, iar mirajul vibra­ţiilor, clepsidră. Poate tocmai de aceea maestrul a gândit că la căpătâiul unei răscruci de la care începe cel de al doilea drum înspre veşnicie – Monumentul funerar din Cimitirul de la Oprişenii Fălticenilor – nu trebuie să privegheze decât un astfel de simbol, acel al unei curgeri continue, oprită pe loc doar pentru o clipă de recviem. O ultimă grupare de lucrări melofile cuprinde pe acelea la care   componenta cu trimitere muzicală ocupă un loc secundar, având acum doar o funcţie decorativă. Din toate aceste serii de creaţii emană apropierea de suflet şi de modalitate estetică pe care maestrul Irimescu a manifestat-o permanent faţă de arta sunetelor. Până aici, interferenţele sunt numai exterioare, declarate direct şi sincer de către un făuritor de frumos care s-a simţit atras deopotrivă şi de baletul imponderabil al aerului, ca şi de statornicia, cu gust de veşnicie, a rocilor.

Creaţia irimesciană, însă, cuprinde în ea mai mult decât doar această atitudine de pelerinaj sentimental şi de beatificare plastică a lumii lui Orfeu. Asemenea unui renascentist, maestrul operează osmoze multiple între ele, care par a fi dominat permanent şi simultan actul său demiurgic. Capacitatea tuturor artelor de a realiza „sinteze de frontieră“ şi de a-şi împrumuta între ele acele modalităţi de lucru care prezintă o anumită polivalenţă, se concretizează plenar în opera acestui artist ce aparţine,într-o egală măsură şi unei viziuni eleate, ca şi uneia heraclitiene, singura deosebire fiind doar aceea că destinul i-a încredinţat, la început, să mânuiască o daltă şi nu o liră. Aşa cum se poate vorbi de sculpturalitate în „Infernul“ lui Dante, de picturalitate în „Fantastica“ lui Berlioz sau de o caligrafie melodică în poezia lui Eminescu, la fel se pot detaşa şi din creaţia lui Irimescu atribute de estetică muzicală. Sunt atribute care acoperă integral spectrul de creativitate al artei sunetelor, unele fiind cu trimiteri constructive – de singularitate (ritm, melodie), de pluralitate (armonie, polifonie) sau de substanţialitate (timbru, tonalitate) – structurale (forme deschise sau forme închise) şi estetice – sincronice (constatative, confruntative) sau diacronice (stilistice, hermeneutice).

Ritmul îşi găseşte în creaţia sa una din cele mai fericite rezolvări ale artei contemporane. Alternanţele dintre plinuri şi goluri, penumbre şi scânteieri sau zboruri şi cuminţiri conduc subtil şi determinant, atât mâna maestrului, cât şi privirile noastre. Există atâta cadenţă în toate, încât dacă am expune, pe o imaginară esplanadă, întreaga plăsmuire plastică a artistului, ea s-ar constitui într-un uriaş tot, perfect armonic şi de sine stătător, ori de unde acesta ar fi privit.

Lirismul melodic reprezintă nota dominantă a acestei creaţii care, în ansamblul ei, nu e nici fanfară şi nici percuţie, ci un conţinu recital coral sau de corzi, desfăşurat pe întinderea unor partituri intime pentru solişti sau grupuri de cameră. Linearitatea curbă a contururilor, finisajul, aproape molecular, al unor suprafeţe sau creionări, puritatea de epidermă a marmurei, ca şi frecvenţa preponderentă a unei viziuni figurative, conferă operei sale o melodicitate  mai mult de vioară decât de claviatură, desfăşurată, când „largo“, sau într-un „allegro“ ponderat, când apelând la tremurul înfiorat al „trilului“ sau la alunecarea abruptă a unui „glisando“ […] Muzica lumii şi creaţia lui Irimescu, două lumi cu destin aparent, diferit dar cuprinse, totuşi, de o aceeaşi înfiorare demiurgică. Una e neastâmpăr liniar, cealaltă, cuminţenie concentrică. Prima nu ştie ce înseamnă spaţiul, aşa cum celei de a doua timpul îi este străin. Una e zbor fără odihnă, în vreme ce opera celuilalt e o odihnă între două zboruri. Şi arta drumului fără popas, ca şi aceea a popasului statornic, se întâlnesc mereu, ca sens şi se presupun, întotdeauna, ca esenţă existenţială. Şi marii artişti ai lumii au simţit acest lucru ca pe o permanenţă a propriilor lor bătăi de inimă. Arta lui Irimescu visează neastâmpărul pentru un alt ceva, aşa cum „Ciacconna“ de Bach caută, parcă, un pisc înalt, pe singurătatea căruia să-şi liniştească augustele sale aripi.

Părăsind, după un pios pelerinaj, „Muzeul Tăcerii“ din Fălticeni, plecăm de acolo cu impresia că, asemenea unei legende necunoscute încă de noi, cristal al acestuia coboară, seară de seară, din locurile lor, spre a se dărui mirajului galactic al unui dans nocturn care o dată cu venirea zorilor se reîntorc la cuminţenia lor trecătoare, purtând cu ele, însă, nepotolita nostalgie a cerului pur.

Gheorghe A.M. Ciobanu, 1994

 

 

Album IRIMESCU, autor Alexandru Cebuc,

Editura ARC 2000, Bucureşti, 1995 –

(Cap. Antologie de texte, p. 62-64)

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Alexandru Cebuc, Gheorghe A. M. Ciobanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s